Elena Dobroiu, o tânără mamă din Gorj, a primit o veste cruntă din partea autorităților medicale. Mama unei fetiței grav bolnave și încadrată în grad de handicap sever, Elena a aflat, de la Comisia de specialitate din cadrul DGASPC Gorj, că micuța Anastasia nu va mai trebui să se prezinte în fața specialiștilor. A primit astfel un certificat valabil până la 18 ani, considerându-se că boala este prea gravă, ca fata să se mai prezinte la evaluări. Vestea a picat precum un trăsnet asupra mamei care încă spera la mai bine.

„Astăzi este despre mine – Ella – mama. Ca mamă de copil special, știu cât este de dificil să alergăm cu ei la terapii, la medici, la evaluări. Când legea a fost modificată și au fost incluse anumite condiții care permiteau acordarea certificatului de încadrare în grad de dizabilitate cu valabilitate până la 18 ani, m-am bucurat…. Dacă ne încadram, eliminam, o dată la 2 ani, câteva drumuri, evaluări și consultații.

Și totuși…..

Astăzi am avut comisia de evaluare și da, avem valabilitatea certificatului până la 18 ani. Știți cum m-am simțit? Cumplit!!! Pentru prima dată de când ne prezentăm la comisia de evaluare, am plecat plângând, încă o dată întregul meu ”Univers” s-a spart în mii de bucățele care s-au disipat în toate celulele, credințele mele despre ceea ce înseamnă autismul au fost din nou distruse și m-au adus în punctul 0. Această valabilitate a certificatului, a fost o reconfirmare a faptului că Anastasia va avea nevoie de suport mereu, o reconfirmare a faptului că indiferent de micile progrese pe care le face, nu vor fi suficiente pentru a deveni o femeie adultă care se poate descurca.

Nu mă înțelegeți greșit, cea mai mare dorință a mea este ca Anastasia să se recupereze, nu îmi doresc nimic mai mult în acest moment, decât ca peste ani să citesc aceste rânduri și să spun – ” Anastasia e bine, nu știu de ce atunci am scris aceste lucruri.”

Voi lupta pentru ea, pentru recuperarea ei, voi face totul pentru a-i oferi o viață frumoasă cât timp Dumnezeu îmi va permite să îi fiu alături.  Știu că speranța nu dispare din sufletul nostru ca mame, că ne dorim tot ceea ce este mai bun pentru copii, că suntem capabile să mutăm munții pentru a le face lor viața mai frumoasă.  Astfel, nu pot decât să sper că terapiile o vor ajuta, că vor apărea tehnologii care o vor ajuta să se exprime, că…………..

Astăzi nu este o zi frumoasă pentru noi și probabil nici următoarele zile. Voi avea nevoie de timp să îmi adun particulele de Univers, să le dau din nou o formă, să reașez stelele, luna și soarele pentru a lumina în întunericul ce astăzi a nins peste mine; să îmi reașez prioritățile și să îmi modific o parte din tiparele de gândire. Cu toate acestea, înainte de a încheia această postare vreau să menționez câteva lucruri:

– sunt recunoscătoare că Dumnezeu îmi dă puterea să trec peste provocările vieții;

– sunt recunoscătoare că Anastasia face parte din viața mea și îmi oferă zilnic lecții prețioase despre adevăratele valori;

– sunt recunoscătoare tuturor celor ne sunt alături pe acest drum și fac posibile progresele Anastasiei.”, potrivit Elenei Dobroiu.